Tarziu am realizat totusi cat timp mananca si facultatea asta. Mai intai iti nenorocesti neuronii si psihicul sa intri la o facultate pe care chiar iti doresti sa o faci, insa concurenta e mare si nu pentru ca ar fi inca n-shpe mii de alti absolventi de liceu care isi doresc cu ardoare sa faca meseria asta, ci pur si simplu pentru ca asa se poarta, sau asa au auzit ei: ca ies la bani dupa ce termini... garla! Sa stiti ca oricat de stupid suna, e al dracului de aiurea sa faci o facultate pentru care ai muncit pe branci, alaturi de zeci de alti colegi care vor doar sa se termine, ca sa scrie ceva pe bucata aia de carton. Meseria... vedem noi cum si DACA o mai facem.
Primul an, printre emotia inceputului si spaima primelor sesiuni, trece repede. Sesiunea si pachetul de kilograme, sesiunea si plansul noaptea ca nu mai poti (ce? voi n-ati patit asa ceva?), sesiunea si noptile nedormite. Si gata anul I.
Taman cand zici si tu hop, intri in II, unde contrar (da' rau de tot) asteptarilor tale, viata e mai a dracu' decat te asteptai sa fie chiar si in primul an.... Deja acum toti au pretentii. Toti cer. Toti se minuneaza cand vad cu ochii lor ca totusi NU POTI. Si daca nu poti, ce? Las' ca te descurci tu, ca de-aia esti la facultate. Si daca nu te descurci, stii prea bine ca sunt atatea optiuni: 50 de euro, 100 de euro, 250, 300... ce mare lucru? ca doar n-ai venit la facultatea asta (care mai nou, cred ca are cele mai ale dracu taxe) sa o faci pe degeaba. Ce, n-ai? Las' ca iti aratam noi ca ai. Ai timp sa te hotarasti ca ai pana in re-re-uri.
Te duci la cursuri ca un copil constiincios ce te consideri, macar sa nu platesti taxa aia degeaba si descoperi ca la curs nu faci altceva decat sa faci pe scribul. Si scrii, si scrii (nu ca ai si intelege ce faci tu acolo, vezi tu cand te incumeti sa le deschizi) si iti rupi degetele cate 6-8 ore pe zi, dupa care ce? Ramai cu ceva? Va spun eu, nu. Doar faci figuratie in sala, ca sa apari pe lista de prezenta. Atat.
Si cand le vine cursurilor sorocul, tin'te, apuca-te si descifreaza. Si uite asa gasesti reteta succesului in pierderea de timp.
Atunci, ma intreb eu, in prostia mea, ce facem noi la facultatea aia? Invatam? Sa fim seriosi, cursurile astea putem foarte bine sa le citim in carti (asta daca le da profesorilor in gand sa scoata si asa ceva) si sa le bagam la cap, daca vrem. Dar na, ca sa si scrie undeva ca ai facut asta, trebuie sa treci prin etapele astea indispensabile, dar in mare parte, inutile.
A se intelege ca prin articolasul asta nu vreau sa schimb lumea cu randuielile ei, nu vreau sa antrenez mase de studenti in cine stie ce greva. Nu. Pur si simplu asa ma mai gandesc eu, in durerea mea....
Primul an, printre emotia inceputului si spaima primelor sesiuni, trece repede. Sesiunea si pachetul de kilograme, sesiunea si plansul noaptea ca nu mai poti (ce? voi n-ati patit asa ceva?), sesiunea si noptile nedormite. Si gata anul I.
Taman cand zici si tu hop, intri in II, unde contrar (da' rau de tot) asteptarilor tale, viata e mai a dracu' decat te asteptai sa fie chiar si in primul an.... Deja acum toti au pretentii. Toti cer. Toti se minuneaza cand vad cu ochii lor ca totusi NU POTI. Si daca nu poti, ce? Las' ca te descurci tu, ca de-aia esti la facultate. Si daca nu te descurci, stii prea bine ca sunt atatea optiuni: 50 de euro, 100 de euro, 250, 300... ce mare lucru? ca doar n-ai venit la facultatea asta (care mai nou, cred ca are cele mai ale dracu taxe) sa o faci pe degeaba. Ce, n-ai? Las' ca iti aratam noi ca ai. Ai timp sa te hotarasti ca ai pana in re-re-uri.
Te duci la cursuri ca un copil constiincios ce te consideri, macar sa nu platesti taxa aia degeaba si descoperi ca la curs nu faci altceva decat sa faci pe scribul. Si scrii, si scrii (nu ca ai si intelege ce faci tu acolo, vezi tu cand te incumeti sa le deschizi) si iti rupi degetele cate 6-8 ore pe zi, dupa care ce? Ramai cu ceva? Va spun eu, nu. Doar faci figuratie in sala, ca sa apari pe lista de prezenta. Atat.
Si cand le vine cursurilor sorocul, tin'te, apuca-te si descifreaza. Si uite asa gasesti reteta succesului in pierderea de timp.
Atunci, ma intreb eu, in prostia mea, ce facem noi la facultatea aia? Invatam? Sa fim seriosi, cursurile astea putem foarte bine sa le citim in carti (asta daca le da profesorilor in gand sa scoata si asa ceva) si sa le bagam la cap, daca vrem. Dar na, ca sa si scrie undeva ca ai facut asta, trebuie sa treci prin etapele astea indispensabile, dar in mare parte, inutile.
A se intelege ca prin articolasul asta nu vreau sa schimb lumea cu randuielile ei, nu vreau sa antrenez mase de studenti in cine stie ce greva. Nu. Pur si simplu asa ma mai gandesc eu, in durerea mea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu