Paradoxul ultracentralului

Desi locuiesc intr-un oras relativ... mic si cu 100 de ani in urma cursului normal al vietii, acum vreo 2 ani am aflat ca sunt prea tare, frate: locuiesc in zona ultracentrala Deci, frate, eu fraiera ca la vremea aia nu mi-am facut un tricou pe care sa scrie: 400 euro/ mp. Faceam furori

Dar uite ca incet- incet, ma bucur de beneficiile zonei ultrasupermegacentrale in care traiesc de 15 ani. Stiti vorba aia cu Tica si Tache? Cam asa e si la mine.

- Dupa ce mi-am tras internet (cu greu, dar foarte greu) acum 3 ani si ceva, am internet/telefon/TV doar cand are muschiu' lu' RDS chef. Si cheful lu' nenea RDS e cam la reduceri.

- Ca sa fie combinatia perfecta, in 80% din nopti, avem cate o pana - doua - trei de curent. Aproape fara exceptie. Si daca ati sti cum e sa te trezesti pe la 5 dimineata in piuitul scurt dar ascutit al telefonului fix si trancanitul multifunctionalei care atunci cand se conecteaza la sursa de curent, porneste singura. In fiecare zi, da-i, seteaza din nou ceasul electronic, ceasul de la cuptorul cu microunde, insa cu certitudinea ca vei face acelasi lucru si a doua zi. In ultima vreme, am taiat de pe lista de setari repetate cuptorul cu microunde. Si-asa nu ma uit la ceasul aluia

- Pe la noi pe strada trec toate ambulantele, desi asta e de inteles, ca doar stam la 500 m de spitalul de urgenta, dar asta nu ma impiedica sa le urasc sunetul si luminile care pt mine sunt de-a dreptul sinistre. Nu mi-or fi de ajuns alea pe care le aud 7-8 ore pe zi la facultate, cladirea fiind conectata cu a spitalului?

- Tot pe la noi pe strada, trec si toate tirurile, camioanele care nu au pe unde sa treaca dinspre partea estica spre cea sudica a orasului, pentru ca nu exista o centura sudica, ci doar una nordica. Si cum trec asa mastodontii aia, simt in masele fiecare groapa in care calca, pentru ca da:

- Strada noastra e numai gropi, sapaturi astupate-resapate-reastupate, incat si beat sa vii acasa si iti dai seama ca esti aproape.

Dar, frate, aici se muta toti "avutii", zona fiind probabil in trend.... Mai nou, avutii nu prea mai sunt romani si asta face locul si mai interesant si mai.... colorat (in amenajari, comportament, limbaj... in fine.. m-ati inteles voi).

Sunt eu ciudata daca in viziunea mea, un cartier din ultracentral ar trebui sa fie si unul exemplar? Adica, frate, n-am pretentii de VIP, ca doar v-am spus, nu de mult am aflat de statutul cartierului in care locuiesc... dar parca nici asa semi-jungla... nu?

Protest?

Tarziu am realizat totusi cat timp mananca si facultatea asta. Mai intai iti nenorocesti neuronii si psihicul sa intri la o facultate pe care chiar iti doresti sa o faci, insa concurenta e mare si nu pentru ca ar fi inca n-shpe mii de alti absolventi de liceu care isi doresc cu ardoare sa faca meseria asta, ci pur si simplu pentru ca asa se poarta, sau asa au auzit ei: ca ies la bani dupa ce termini... garla! Sa stiti ca oricat de stupid suna, e al dracului de aiurea sa faci o facultate pentru care ai muncit pe branci, alaturi de zeci de alti colegi care vor doar sa se termine, ca sa scrie ceva pe bucata aia de carton. Meseria... vedem noi cum si DACA o mai facem.

Primul an, printre emotia inceputului si spaima primelor sesiuni, trece repede. Sesiunea si pachetul de kilograme, sesiunea si plansul noaptea ca nu mai poti (ce? voi n-ati patit asa ceva?), sesiunea si noptile nedormite. Si gata anul I.

Taman cand zici si tu hop, intri in II, unde contrar (da' rau de tot) asteptarilor tale, viata e mai a dracu' decat te asteptai sa fie chiar si in primul an.... Deja acum toti au pretentii. Toti cer. Toti se minuneaza cand vad cu ochii lor ca totusi NU POTI. Si daca nu poti, ce? Las' ca te descurci tu, ca de-aia esti la facultate. Si daca nu te descurci, stii prea bine ca sunt atatea optiuni: 50 de euro, 100 de euro, 250, 300... ce mare lucru? ca doar n-ai venit la facultatea asta (care mai nou, cred ca are cele mai ale dracu taxe) sa o faci pe degeaba. Ce, n-ai? Las' ca iti aratam noi ca ai. Ai timp sa te hotarasti ca ai pana in re-re-uri.

Te duci la cursuri ca un copil constiincios ce te consideri, macar sa nu platesti taxa aia degeaba si descoperi ca la curs nu faci altceva decat sa faci pe scribul. Si scrii, si scrii (nu ca ai si intelege ce faci tu acolo, vezi tu cand te incumeti sa le deschizi) si iti rupi degetele cate 6-8 ore pe zi, dupa care ce? Ramai cu ceva? Va spun eu, nu. Doar faci figuratie in sala, ca sa apari pe lista de prezenta. Atat.

Si cand le vine cursurilor sorocul, tin'te, apuca-te si descifreaza. Si uite asa gasesti reteta succesului in pierderea de timp.
Atunci, ma intreb eu, in prostia mea, ce facem noi la facultatea aia? Invatam? Sa fim seriosi, cursurile astea putem foarte bine sa le citim in carti (asta daca le da profesorilor in gand sa scoata si asa ceva) si sa le bagam la cap, daca vrem. Dar na, ca sa si scrie undeva ca ai facut asta, trebuie sa treci prin etapele astea indispensabile, dar in mare parte, inutile.

A se intelege ca prin articolasul asta nu vreau sa schimb lumea cu randuielile ei, nu vreau sa antrenez mase de studenti in cine stie ce greva. Nu. Pur si simplu asa ma mai gandesc eu, in durerea mea....

Fara inceput si fara sfarsit

Oare cum incepe un blog? Cu salutari? Prezentari? Sau doar apare asa... o postare din senin si gata inceputul?
Eu o sa fiu mai scurta :)
Va urez doar bun venit!